Nivelurile vindecarii

O problemă nu poate fi rezolvată la același nivel la care a fost creată, spune un citat celebru al lui Albert Einstein.

Care este însă nivelul la care întâlnim cele mai numeroase probleme, în viața de zi cu zi?

Pentru unii din noi este vorba de nivelul fizic, cel al corpului – oase, mușchi, sânge și plasmă – “creația divină” și-a pierdut pentru mulți oameni sensul, înțelesul, pe holurile reci ale spitalelor, în cabinetele doctorilor din clinici de stat sau private, la farmacii sau “plafare”, căutând uneori cu disperare un răspuns la situații limită de sănătate. Emisiuni TV, articolele din reviste, interviuri de pe internet răspândesc informații despre noi “boli ale secolului”, fiecare cu mult mai gravă decât precedenta. Fiecare cu un potențial de a face ravagii la vârste din ce în ce mai fragede. Litera rece, neagră a diagnosticului medical lovește adânc și necruțător. Soluția? De cele mai multe ori ea vine prin vocea doctorului specialist, medicina alopată diagnosticând și tratând efectele bolii dar prea puțin ale cauzelor subtile, a celor din umbră, cele care odată aduse la lumină ar putea face diferența…dar despre asta mai târziu.
Trecem acum la următorul nivel, cel mental-emoțional, care este cu siguranță, în lipsa unei afecțiuni a corpului fizic, cel mai greu încercat și uzat înveliș umanoid. Rațiunea, ridicată la rangul de împărat, unul care stăpânește peste toate celelalte specii și se pune pe sine veriga ultimă a lanțului trofic, s-a transformat în despot autofag. Ultra-raționalizarea, supremația intelectului asupra celorlalte capacități, abilități umane, a dus la vieți artificiale, de plastic, căci doar această funcție de sine stătătoare poate fi (și este deja în multe domenii) înlocuită de inteligența artificială. Ca popor, anii petrecuți în comunism dar și un anumit tipar informațional al generației celor născuți în jurul anilor ’45-’50 (bunicii de azi), suntem tributari ai unei mentalități de tipul “nu plânge, ne/ te faci de râs”, ceea ce ne-a suprimat emoțiile, suspendându- le în noi pe termen nelimitat, căci unde altundeva aveau să dispară? În aparenta lor lipsă, omul modern, omul de business (indiferent de gen), crescut în familii în care sexul, lacrimile și emoțiile de orice fel sunt tabuuri rigide, acționează, relaționează și ajunge chiar să și…”iubească” din cap, singurul centru de comandă pe care-l împuternicește.
La celălalt capăt al acestei clasificări, una dintre multele care se străduiesc să împartă și catalogheze cât mai eficient nivelurile învelișurilor umane, stau emoțiile. “Orice emoție negativă blochează celulele sistemului imunitar pentru cinci, șase ore. Asta inseamnă că un gând de invidie, de răutate, un necaz ne lasă organismul fără apărare pentru câteva ore“, arată prof. dr. Dulcan într-una dintre lucrările sale. Luați acum în considerare o situație de viață ca cea descrisă mai sus, când sunteți față-n față cu un diagnostic sumbru, al vostru personal sau al unei persoane pe care o iubiți. Care-i reacția? Dar efectul asupra întregului organism?
Multiplicați acum tot ceea ce sistemul vostru decelează emoțional pe parcursul unei singure zi – prin simplul fapt de a merge la serviciu, a îngriji un copil sau un părinte în vârstă, a face față tensiunilor emoționale din toate mediile pe care le traversează în doar 24 de ore – cu asaltul mediatic fără precedent și polarizarea socială întreținută în mod voit pe anumite teme de interes major la nivelul unei comunități, țări, continent, a lumii celei “mari”.

Harta aceasta a inteligenței emoționale, dovedită de către cercetători în ultimii 15 ani a fi cel mai important tip de inteligență umană, este bombardată informațional de zeci și sute de știri menite a ține societatea într-un nod de frici, anxietăți, paranoia chiar. Care-i rezultatul? Care-i efectul asupra voastră și cum faceți față? Care este felul propriu în care vă adaptați toxicității emoționale?
Răspunsurile par a fi multe dar nu atât de diferite între ele. În esență, unii oameni se adaptează mediului și găsesc resurse emoționale pentru a le fi bine și a se bucura de viață-n general. Alții nu. Aici se instalează de cele mai multe ori depresia. Acest nivel, cel mental-emoțional, este apanajul psihoterapeuților.

Următoarele două niveluri, cele la care operăm și noi, la Amaru Muru, sunt cel mitic și cel energetic. Lumea mitică este formată din simboluri, ritualuri, forme ale expresivității artistice (dans, pictură etc) și rituri de trecere. Legendele care definesc condiția umană, miturile arhetipale ale umanității, basmele popoarelor în care stă vie flacăra genialității folclorice, tot ceea ce ne definește ca specie unică în Cosmos, toate acestea operează la nivelul mitic.
Beneficiul imediat este că mintea își întrerupe șirul nesfârșit al gândurilor și devine soldatul de încredere menit dintotdeuna să fie – stă de-a dreapta emoțiilor, dându-le formă, se minunează de frumusețea firului epic, se recunoaște într-un erou sau altul și dă cutezanță spiritului însuși : „pretutindeni în lume, indiferent de timp și de circumstanțe, miturile oamenilor au înflorit. Ele au fost inspirația vie a tot ceea ce a reieșit din activitatea trupului și a minții umane. Nu aș exagera dacă aș spune că mitul este poarta secretă prin care energiile nesecate ale cosmosului pătrund în manisfestările culturale ale oamenilor. Religiile, filosofiile, artele, formele sociale create de omul preistoric și istoric, primele descoperiri tehnologice și științifice, visele din timpul somnului, toate acestea se nasc din inelul magic, fundamental, al mitului” (Joseph Campbell – “Eroul cu o mie de chipuri”). Cei care operează la acest nivel sunt terapeuții de terapii alternative, unii dintre ei – versiuni contemporane ale șamanilor din vremurile vechi. În România erau cunoscuți sub denumirea de solomonari.

Ultimul nivel este cel energetic. Aici se produce vindecarea, întrucât acest nivel nu răspunde limitărilor spațio-temporale. Terapeutul-șaman, antrenat în dansul pe liniile de destin, este un aprig căutător al improbabilului, al posibilității de 1%. Asta este ceea ce el caută într-o ideală disciplină de sine, acea linie de destin din viitor, lipsită de boală, precaritate, sărăcie sau violență. Acesta este triumful său, de căutător neobosit al stării de vindecare, indiferent ce vindecarea înseamnă pentru clientul său. Odată adus în conștient, saltul energetic este capabil să genereze vindecarea nivelurilor mental-emoțional și fizic.

Share it:

Nivelurile vindecarii

Poate ti-ar placea si...

Poezie

Scrie un comentariu Anulează răspunsul